Satul Şoldăneşti din comuna Blândeşti, se află aşezat în partea sud-estică a judeţului, la kilometrul 21 de pe şoseaua Botoşani – Ştefăneşti fiind deviat la 2 km de la această şosea. Este situat pe aşa numitul Dealul Mare, având ca vecini la Nord – satul Vânători, la Sud – satul Ionăşeni, la Est – comuna Albeşti şi la Vest – satul Talpa.
Este atestat documentar în anul 1628, prin zapisul din data de 5 aprilie, document păstrat în Documenta Romaniae Historica, vol. XIX (1626 – 1628), pag. 461 : „Eu Titea, fata lui Şoldan din Şoldăneşti, însă – mi mărturisesc cu acest zapis al mieu cum am dat lui Toader Gânscă şi feciorilor lui, nepoţilor mei, partea mea din Şoldăneşti, ce –a fost a lui Şoldan …”.
Acest Şoldan pare să –şi fi primit numele de la pasiunea lui pentru şoldani ( iepuri) , care erau destul de numeroşi în pădurile din zonă.
Printre moşierii satului Şoldăneşti trebuie amintit doctorul Constantin Bucşinescu, care în perioada 1890 – 1920 , a construit aici un conac din piatră şi cărămidă, trei beciuri ( pentru vinuri, murături şi brânzeturi), o gheţărie, o fabrică de ulei şi ateliere de preparare a brânzeturilor.
În ciuda vechimii satului, dezvoltarea demografică a decurs destul de lent, înregistrându-se în 1816 – 50 de familii, în 1930 – 113 familii, în 1969 – 162 familii, în prezent (2006) existând 156 de familii.
Ocupaţia de bază a fost din cele mai vechi timpuri creşterea animalelor şi agricultura.
Biserica a fost construită de către locuitorii satului în perioada 1882 -1892 la stăruinţa preotului Mihai Lăpuşneanu din Parohia Cerchejeni, fiind sfinţită la 4 decembrie 1892 cu hramul „Sf. M. Mc. Varvara”.
Ea este menţionată în volumul „Cultul ortodox din judeţul Botoşani în 1906”, pagina 139 : „ Biserica filială din Şoldăneşti, zidită de obştea satului din cărămidă şi piatră în anul 1893, nu posedă nici o avere. De la construcţia ei şi până în prezent a avut preot pe Mihai Lăpuşneanu ; a avut o singură reparaţie la clădire şi până în prezent şi astăzi se găseşte în stare bună”.
Trebuie remarcat faptul că populaţia atât de redusă ca număr ( 344 locuitori în 1891 ), a putut construi prin eforturile lor băneşti o mică biserică de zid, în timp ce alte sate mai dezvoltate nu aveau măcar una din lemn.
În anul 1893, în urma arondării parohiilor şi datorită apariţiei noii Legi a Clerului de mir, satul Şoldăneşti, trece ca filie la Parohia Ionăşeni, cu excepţia anilor 1939 – 1943 când a fost parohie independentă. Din 1993 a redevenit parohie, dar neavând preot a rămas tot filială a Parohiei Ionăşeni.
Preoţii care au păstorit în Şoldăneşti au fost:
Pr. Neculai Costinescu ( 1893 – 1939).
Pr. Paroh Mihai Panaitescu ( 1939 – 1942).
Pr. Paroh Mihail Fl. Gavril (1942 – 1943).
Pr. Vasile Pavel ( 1943 – 1948).
Pr. Petru Palaghiu (1948 – 1991).
Pr. Vasile Micu ( 1992 – 2003 ).
Din data de 2 februarie 2003 paroh al satului Şoldăneşti este Pr. Ioan Grunzac.
Biserica a fost restaurată între 1939 – 1940, în 1950, 1963, 1976, ultima reparaţie având loc în perioada 1995 – 2002 sub păstorirea preotului Vasile Micu, fiind sfinţită în octombrie 2002 de P.S. Calinic Botoşineanu. Toate reparaţiile s-au realizat cu ajutorul credincioşilor din parohie.
Parohia Şoldăneşti nu a deţinut teren sau vreun alt imobil până în 1993 când a primit 2 ha. de pământ.
Din toamna anului 2003 preotul Ioan Grunzac a început împreună cu credincioşii să construiască casa parohială, care în prezent se află în stadiul finisajului exterior. De asemenea s-a ridicat şi o casă praznicală în curtea bisericii.
Asemenea străbunicilor lor care au ridicat o biserică din cărămidă şi credincioşii de azi dovedesc că au dragoste de Dumnezeu şi de Biserică ridicând în trei ani din forţe proprii o frumoasă casă parohială, în ciuda numărului redus de familii.
Totodată în anul 2010 au fost finalizate lucrările casei sociale care servește nevoilor creștinilor cât și activităților catehetice cu copiii din parohie.
